Rise è tambate

Trè anni fà, di nuvembre 2006, escia Ci hè da ride , racultina di stalvatoghji ridiculi. Vogliu ringrazià di core tutti quelli chì m'anu fattu l'onore di leghje sta prim'opera. Al di là d'un' emuziunante prova di simpatia, m'anu arricatu un affollu maiò. L'esistenza d'un letturatu nustrale, cusì bramosu, custituisce u più bellu incuragimentu per u scrittore isulanu. Venenu tandu accertate e so prufonde cunvinzioni : testimunià cun fervore, furtificà a lingua, incarnà persunagi, pitturisce lochi, inventà stonde, ingiardinà dumani... via, tramandà è rimudellà a cultura soia.
Cunvinzione dinù chì stu sfocu di a risa, propiu accunsentia, ch'ellu currispundia à un bisognu nascostu ma forte, ch'ellu corre sempre l'estru cullettivu di a burla è di u scherzu, propiu salutariu da francacci l'ammorbu è da cultivà l'autoderisione, suprema intelligenza di i populi.