U tettu à teghje

Amarca di a puesia di Petru Santu Menozzi hè l'attenzione sempre sveglia, pronta à incappià tuttu ciò chì porta sensu è messagiu. Ma ùn si tratta di interpretà, schjarisce è scudificà u significatu di ciò chì ci vene à a mente è à i sensi. Ùn ghjova à nunda à « traduce » lu in u linguaghju cunvenutu di a lingua currente. A primura hè di sente, cun tutte e cunnutazione d'issu verbu è po lacà liberu di cuntinuà à dì in a lingua chì ùn frusta: quella puetica.
A nustalgia? È perchè chì ùn ci ne saria, nustalgia? Ùn hè vergogna nè debulezza. Basta ch'ella ùn sia lagnu, lagnanza o rammaricu, solu retorica. Furtuna s' ella hè solu sintimu di avè vulsutu gode si di più a forza di ciò chì era, chì tandu dà tantu più voglia è penseru di ùn chjode l' ochji è di gode si a forza di ciò chi hè.
mi hè cotula lampata à mezu à u lavu u ricordu
- e variazione di u dì -
puntelleghja a sarra l'ecu
ne pare verità stinzata da spicca u chjaruscuru
li aghju datu nome da eternizà lu quant'ellu ci ne ampara u shagliu